Tehnologiile educationale noi ar putea contribui la un învatamânt modern, care sa ofere societatii oamenii capabili sa lucreze la nivelul cerintelor unei societati moderne. La CERF, una dintre mesele rotunde a fost dedicata acestei probleme. Multumesc invitatilor ca au gasit timpul necesar participarii si regret ca interesul din partea firmelor si publicului participant la CERF a fost mai mult decât modest. Dar, iata si desfasurarea discutiilor:
Darvas Attila: Ce rol are CNFIS (Consiliul National Pentru Finantarea Învatamântului Superior) si cum vede CNFIS informatizarea învatamântului în România? Ce programe si ce resurse exista pentru universitati ?
Silviu Cucerzan (CNFIS): Implementarea programelor se va face, în primul rând, cu sprijinul Bancii Mondiale. Nu sunt bani straini, dar alocarea lor este doar o parte din activitatea consiliului. Consiliul aloca fondurile de la buget pentru institutiile de învatamânt superior, sistemul de burse si sunt multe atributii. În ultimul timp, o mare atentie s-a acordat acestui împrumut BM, care speram sa fie folositor. Împrumutul este rambursabil, deci sunt tot banii nostri. Trebuie spus ca sunt mentionate niste domenii prioritare, unele sunt la sugestia BM, altele sunt pe baza programului de reforma, însa nu au fost neglijate nici domeniile traditionale, ca domeniile economic, juridic, stiinte socio-umane si, desigur, domeniile interdisciplinare si introducerea tehnologiilor noi în învatamânt, pe baza unor materiale multimedia si altele. Avem în vedere si introducerea sistemului de credite transferabile, transferabil însemnând miscarea libera a studentilor între universitati, pentru a putea beneficia de cursuri care se fac doar într-un anumit loc. ÂȘi atunci, va trebui, evident, realizata o infrastructura pentru a putea comunica eficient între universitati. Dezvoltarea acestei infrastructuri nu tine însa de CNFIS, decât într-o masura mai mica. De fapt, exista un împrumut PHARE, care nu este rambursabil, de 8 mil. de ECU pentru crearea acestei infrastructuri pentru învatamânt. Se refera la crearea unei retele nationale de comunicatie, a bibliotecilor universitare si la alte aspecte ale colaborarii universitare. Din pacate, aceasta componenta unu, din cauza unor întârzieri la Bruxelles este ramasa în urma, probabil ca se putea face mai mult. Ar fi trebuit sa demareze acum un an si sa fie sprijin pentru componentele doi si trei. Componenta doi din finantarea BM se refera la învatamânt, în principal învatamântul superior, iar componenta trei la cercetarea în învatamântul superior. În ceea ce priveste componenta doi, pentru care CNFIS organizeaza competitia, exista trei subcomponente: învatamânt universitar, învatamânt la nivel de colegiu si programe de educatie permanenta. Toate aceste programe au alocate un fond de 27,6 mil. dolari, pentru o perioada de cinci ani. ÂȘi finantarea se realizeaza pe baza de competitie în patru runde de competitie, prima runda a fost organizata în 15 ianuarie.
Darvas Attila: Deci, exista anumite fonduri. Cum au putut afla cei interesati de existenta lor. Exista documente publicate sau un sit Web accesibil public, de unde toti cei interesati pot sa afle detalii despre participarea la proiecte ce pot fi finantate din aceste fonduri?
Silviu Cucerzan: Am publicat, în septembrie, un buletin, buletinul nr. 3 al consiliului finantarii si consiliului cercetarii, trebuie sa va spun ca, din pacate, nu avem buget propriu. Este paradoxal ca CNFIS nu are un buget propriu, am publicat cu ajutorul unor bani de la TEMPUS si vom publica, de asemenea, pentru runda a doua a competitiei, la sfârsitul acestei luni, în buletinul nr. 4 în care sunt date informatiile despre runda a doua.
Darvas Attila: În câte exemplare au fost publicate buletinele si unde au ajuns ele?
Silviu Cucerzan: Aceste buletine au fost publicate în numar de 800 de exemplare, din câte stiu eu, si le-am distribuit la rectorate.
Darvas Attila: Din pacate, acest mod de informare este total ineficient, existând pericolul ca informatiile sa se rataceasca prin mormane de hârtii sau sertarele unor persoane. Nu s-ar putea, totusi, realiza un sit Web, cu informatii accesibile pentru toti. Acest lucru nu este asa de complicat pe cât pare si, la Tg.Mures, unde predau si eu, exista peste 60 de studenti cu pagini proprii si accesibile de pe Web. Nu vad de ce n-ar putea face si o institutie câteva pagini?
Silviu Cucerzan: Nu a existat o pagina Web acum. Avem în vedere sa facem aceasta pagina Web, probabil si prin sprijinul dvs., pentru ca vroiam s-o facem la Tg. Mures. Deocamdata, nu avem fondurile, însa, putem cumpara un server puternic pe care sa-l folosim pentru Web. Acum avem o legatura doar prin modem. Cred ca va exista acest lucru, voi trimite dl-ui Dumitru Radoiu (lector univ. Tg. Mures) toate materialele. Totusi, exista o pagina Web în care este prezentat CNFIS, dar nu cuprinde foarte multe informatii si care este facuta la Tg. Mures.
Darvas Attila: Din pacate, aceasta pagina nu exista în acest moment. stiu pentru ca vad zilnic pagina universitatii. Chiar nu exista nici o posibilitate?
Silviu Cucerzan: Noi nu avem un cont propriu pe Internet, este la Soros. Din
pacate, am primit o circulara prin care se spune ca trebuie sa ne deconectam si sa ne
legam în reteaua Eunet. Eram pe cale sa otinem un cont Internet si am început sa creem
acea pagina, totusi, informatiile din acest buletin vor aparea în mai multe pagini Web,
si la Politehnica la Bucuresti.
Desigur, trebuie tinut cont ca, datorita bugetului, ministerul îsi permite sa angajeze
doar doi oameni care sa lucreze pentru acest consiliu. Oricum, documentele exista în
format Word sau RTF si pot fi transmise pentru a fi publicate.
Darvas Attila: Exista si formularele necesare pentru a participa la concursuri?
Silviu Cucerzan: Da, exista si un sistem de formulare si înregistrarea se face pe baza unui program surf. Dupa care îl distribuim. Deocamdata l-am distribuit, tot asa, pe câte o discheta la fiecare rectorat, va dati seama, cu greu am obtinut fondurile ca sa cumparam aceste dischete pentru 48 de rectorate.
Irina Athanasiu (U.P.B.): Înainte de a ne misca mai departe, ar fi bine sa stim si noi care au fost învatamintele relativ la prima runda. Pentru ca unii au câstigat, iar altii au pierdut. Am vrea sa stim cine a câstigat, de ce a câstigat, pentru ca, din punctul nostru de vedere, lucrurile sunt neclare. Nu stim cât este politica în ceea ce s-a întâmplat si cât nu. Mai exact, ne-ar interesa ce a fost prost în proiectele realizate, pentru ca ceea ce este caracteristic prost la aceste proiecte românesti caracterizeaza, probabil, si alte proiecte în cazul altor genuri de competitii.
Silviu Cucerzan: Fiecare participant va primi, în mod cert, fisele de evaluare de la cei trei evaluatori din universitati, pentru ca o prima evaluare este la nivel de experti din universitati si, apoi, fisa de evaluare a comisiilor de specialitate de la nivelul consiliului. Vom publica situatia de ansamblu si ce s-a constatat. Vrem chiar sa publicam modele de cereri, sa se stie cum trebuie completate aceste formulare.
Darvas Attila: Avem onoarea s-o salutam printre noi pe doamna Rodica Scafes, Education Adviser la British Council. Programele acestei institutii pot ajuta integrarea europeana a învatamântului.
Rodica Scafes (British Council): Sa va spun ce facem noi. Din octombrie '95, în cadrul bibliotecii engleze s-a înfiintat un serviciu special care se numeste „education information service", tocmai pentru ca am constatat ca numarul celor care se intereseaza de sistemul de învatamânt britanic, la orice nivel de studiu si de sponsorizare a crescut. De aceea, s-a înfiintat acest serviciu. Serviciul s-a dezvoltat foarte mult, în intervalul scurs din octombrie '95, si am ajuns sa oferim chiar consultanta, pentru ca nu mai e vorba de simple raspunsuri la niste întrebari, ci oferim o asistenta calificata. De obicei, se încheie sesiunea si cu o prezentare de CD-ROM. Cred ca serviciul a început sa fie cunoscut si este extrem de solicitat. Trecând de aceasta faza de organizare în care ne-am format, acum trecem în faza a doua a intentiilor noastre si vom iesi în teritoriu. Vom încerca sa sensibilizam pentru forme de sprijin comunitatile locale pentru ca, în momentul de fata, în care noi nu suntem înca membri ai comunitatii europene, suntem obligati sa platim o taxa integrala. Aceste taxe sunt extraordinar de mari si, la potentialul candidatilor din România nu si le pot permite efectiv. Pentru ca aceste taxe nu sunt subventionate de nimeni, nici de guvernul României, nici de guvernul britanic. Ele sunt, sa zicem, între 6 mii, 7 mii de lire sterline si trebuie sa facem ceva pentru ca, efectiv, pierdem oameni foarte valorosi. Fac o scurta paranteza. A venit la mine un elev din clasa a XII-a, care este medaliat cu aur la Olimpiada Internationala de Fizica, si care, în mod firesc, ar vrea sa studieze în strainatate, în Marea Britanie. Spre „rusinea" universitatilor britanice, acestea au încercat sa-l ajute, dar nici ele macar nu au reusit sa gaseasca sponsorizare pentru acest elev exceptional. În schimb, l-au acceptat cinci dintre cele mai mari universitati americane, cu bursa, Princeton, Harvard, Stanford etc. Iar, de la Stanford din California, l-a sunat personal laureatul Premiului Nobel pentru fizica pe anul trecut si l-a sfatuit sa vina la Stanford pentru ca acolo are toate conditiile, au si accelerator de particule, iar acei 33 de mii de dolari, pe care trebuie sa-i plateasca pentru întreaga scolarizare, îi poate obtine lucrând în cadrul laboratoarelor de fizica ale universitatii Stanford. Este foarte clar ca pe acest copil îl pierdem. Pentru a evita astfel de situatii, ne-am gândit sa încercam sa obtinem bani. Daca se gasesc bani pentru fotbal, pentru vedete, pentru muzica pop si tot felul de concerte cu Sabrina de ce nu s-ar putea gasi macar a zecea parte din aceste sume si care sa fie destinate training-ului? ÂȘi prima actiune de acest gen o s-o avem la Sibiu când, cu ajutorul rectoratului universitatii de acolo si a altor persoane, avem o întâlnire cu persoanele cheie ale comunitatii sibiene, deci cu directori de banci, directori de întreprinderi, cadre didactice universitare si mi s-a spus ca ar fi adunati toti acei care ar putea, eventual, sa acorde sprijin. Sigur ca ramâne ca selectia sa o faca ei, pe plan local. Speram sa fie un succes deplin si, apoi, sa implementam acest lucru si în alte centre universitare, unde avem filiale, pentru ca acolo putem sa „faxam", sa timitem materiale rapid.
Darvas Attila: Exista deja, din fericire, firme serioase, care au înteles importanta sprijinirii sistemului educational. ROMSYS SA s-a remarcat, în acest, an prin dotarea universitatii Politehnice Bucuresti cu un server puternic, adecvat realizarii unui SunSite. Din pacate, dupa câte stiu, acest lucru este obstructionat si nu s-a gasit înca o încapere pentru SunSite România, în timp ce dotarea cu echipamente de la Politehnica lasa înca de dorit.
Laura Lazaroiu (ROMSYS, Sun): Din pacate, sunt cam amare lucrurile, asa cum spuneti dvs. Dar, haideti sa discutam putin mai pozitiv. Ca sa ajungem deci la subiect, ar trebui sa vedem ce înseamna SunSite. Un SunSite înseamna o zona delimitata, respectiv o institutie universitara, care, prin capacitatile în promovarea noilor tehnologii, câstiga statutul special de „Software Information Technology Exchange" de la Sun. Aceste centre, trebuie sa mentionez ca cele mai multe sunt în Europa dovada ca batrânul continent este fara dar si poate din acest punct de vedere cel mai important, în sensul ca are interes foarte mare în promovarea tehnologiilor de cel mai înalt nivel catre tineri, deci acest Sun Site nu este un titlu care se acorda, el se dobândeste. ÂȘi îmi face placere sa va spun ca Institutul Politehnic Bucuresti a dobândit acest titlu. Este, pâna la urma, daca vreti, o recunoastere a calitatii acestor oameni care sunt profesorii si studentii de acolo. Sun vrea sa creada ca dotarea este suficient de substantiala, sa zicem noi, deci este vorba de un server care este unic în România în momentul de fata ca dotare si care va ajuta acesti profesori extraordinari, care sunt acolo, si pe studentii acestia de a-si pune în valoare posibilitatile si, de ce nu, sa puna în valoare ceea ce înseamna România din toate punctele de vedere. Pentru ca scopul SunSite-ului este de a promova imaginea României în lume. Acesta este scopul fiecarui SunSite: de a deveni un server de Web care sa puna la dispozitia întregii comunitati universitare si nu numai, informatii despre tara respectiva, despre preocuparile specialistilor de acolo. As vrea sa anunt ca d-na prof. Irina Athanasiu, a venit de curând de la întâlnirea managerilor de Sun SITE din Anglia si ne poate spune câteva lucruri din punctul de vedere al acestei comunitati, a comunitatii de SunSite. As vrea sa mentionez ca acest pas, pe care l-am facut prin instituirea SunSite-ului la Bucuresti, este nu numai ca o recunoastere a eforturilor pe care acesti oameni le fac, ci si ca un mod de a onora parteneriatul strategic cu România, în eforturile de informatizare a societatii românesti. Acesti pasi pe care Sun îi face, poate sunt marunti, daca vreti, dar sunt totusi niste pasi facuti si noi vrem sa credem ca reprezinta numai un început. Îmi face placere s-o las în continuare pe d-na prof. Athanasiu sa ne spuna câte ceva.
Irina Athanasiu: Înainte de a va povesti despre Sun SITE, as vrea sa va spun ceva despre relatia dintre firme si învatamânt. ÂȘi as vrea sa dau doua exemple, care mie mi se par deosebit de semnificative. Aceasta donatie a lui Sun vine dupa ce noi am mai primit o donatie foarte importanta la Politehnica, un server de mari dimensiuni, server cu care am putut sa rezolvam accesul tuturor studentilor din facultatea de automatica si calculatoare. Practic, toate orele de specialitate se tin pe serverul respectiv. ÂȘi aceasta donatie a venit în conditiile în care universitatea noastra nu a cumparat nici un fel de echipament. ÂȘi vreau sa fie foarte clar ca noi am capatat aceasta donatie tocmai pentru ca se întelege importanta pe care o are învatamâtul. De la o alta firma, pentru care nu vreau sa dau numele, dar vreau sa precizez aici ca nu este vorba despre reprezentanta Microsoft în România, am rugat pe cineva sa vina sa faca o prezentare pentru studentii facultatii noastre referitoare la Windows NT, pentru ca, se pare, este un subiect foarte important. În lumea universitara, ideea pe care o au studentii, în general este ca Unix este solutia, dupa aceea ajung în viata si lucrurile sunt putin mai diferite. Primul raspuns, care mi s-a dat, a fost ca „pe noi nu ne intereseaza România". Al doilea raspuns, care mi s-a dat în momentul în care am protestat, spunându-le ca totusi, aveti nevoie de absolventii nostri ca sa puteti sa faceti ceva în tara asta, a fost „absolventii vostri, daca vor sa aiba o pâine, n-au decât sa învete singuri" . Deci, încercarea pe care am facut-o, de a avea o prezentare Windows NT în facultate, nu s-a realizat. Acestea sunt cele doua limite. În acelasi timp, o firma (din SUA) vine în fiecare an, nu spun ca racoleaza, ci angazeaza pe cei mai buni absolventi. Mi se pare mie asa ca ceva trebuie sa se întâmple si pentru facultate. ÂȘi nu-i vorba numai de universitatea din Bucuresti, si iau niste copii pregatiti si antrenati de noi. Ar trebui sa se întâmple ceva si din partea lor. Practic, noi, la facultate, nu avem nici un fel de reactie din partea firmelor. E bine, nu e bine ceea ce facem ? Este adevarat, foarte des mi se cer recomandari de studenti. Eu nu am sa recomand acum studenti, pentru firme. Probabil ca facem ceva bine. Dar, stiu eu cât de bine facem ? N-a venit nimeni niciodata la mine de la o firma sa-mi spuna, „domnilor, sunteti foarte slabi în x". E ceva gresit aici, în relatia cu firmele. Am putea sa fim în niste relatii mult mai bune, mai legate si sa se întâmple ceva. British Council mi-e foarte drag, dar am doua of-uri. Un of este: în Universitatea Politehnica Bucuresti, si nu numai, exista un departament în care orele se predau în limba engleza. Eu nu am simtit nici un ajutor din partea lui British Council. Este foarte ciudat, legaturile noastre importante pentru filiera engleza, în care orele se tin în limba engleza, sunt în Olanda, în Portugalia. Deci, nu stiu, cred ca gresim undeva.
Darvas Attila: Cum se vede problema învatamântului vazut de la o firma care acorda consultanta de nivel înalt în România?
Corneliu Fecioru (Coopers&Lybrand): Problema cu care, practic, ne confruntam se refera, în primul rând la dezvoltarea unor competente . Deci, din cadrul acestei discutii ne intereseaza mai putin starea învatamântului universitar si mai mult acel element care se refera la educatia personalului managerial. ÂȘi, în sensul acesta, personal am salutat o serie de informatii care au aparut în revista BYTE România. Deci, dintr-o perspectiva absolut practica, problema care ne-o punem este cum reuseste sistemul de învatamânt, care poate fi de nivel universitar, care, asa cum am spus la început, mosteneste o abordare de tip secolul XIX, sau programele adresate adultilor, deci cum pot aceste proiecte de programe sa construiasca niste competente care, în mod traditional, lipsesc managementului profesional din România. ÂȘi acest tip de competente, din nou, este parerea mea personala, se refera nu la niste aptitudini functionale, etice, ci sunt, în primul rând, niste aptitudini care se refera la conducerea organizatiilor, la felul în care organizatiile sunt conduse în mod eficient, angajatii sunt motivati iar directorii de întreprinderi, societati, sunt niste conducatori autentici. Din aceasta perspectiva, personal ma îngrijoreaza faptul ca nivelul initiativelor, privind învatamântul alternativ si învatamântul de tip la distanta, sunt la un nivel pe care, citind publicatiile de tip BYTE sau citind diverse documente ale comunitatii europene, suntem mult în urma tarilor din zona, sa zicem, fostului CAER. Alte tari, cum sunt Ungaria si Polonia, sunt, din pacate, înaintea noastra ca si numar de initiative, ca si eficienta acestor programe. Firma la care lucrez eu nu cred ca îsi pune problema, biroul este relativ mic, vorbim de circa 140 de angajati, nu punem problema sa se constituie într-o prezenta activa, semnificativa, în ceea ce priveste problema educatiei, chiar si a acestui segment pe care l-am invocat, deci educatia continua si dezvoltarea profesionala a unor competente de tip managerial. Acesta este interesul persoanelor în cadrul firmelor, în special a celor multinationale care opereaza în România. ÂȘi ceea ce, daca vreti, dintr-o perspectiva occidentala, lipseste în România, nu sunt niste competente de tip functional. Prin competenta functionala înteleg un absolvent de automatizari care poate fi un foarte bun hardist sau un foarte bun softist, sunt niste competente de alt tip, niste aptitudini de alt tip. E adevarat ca România are un palmares bogat în medaliile obtinute la olimpiade internationale, însa noi suntem foarte putin eficienti când este vorba sa lucram în echipa. Întrebarea, care poate fi pusa, este: sistemul nostru de învatamânt încurajeaza lucrul în echipa sau, dimpotriva, exacerbeaza competitia individuala? Care, sigur, are si aspecte foarte bune, care sunt tocmai aceste medalii obtinute la olimpiada internationala, dar, pe de alta parte, aceste deprinderi si aceste atitudini, pâna la urma, sunt o parte din competentele de care vorbeam si care se refera la lucrul în echipa. ÂȘi care devin importante în momentul în care unii dintre noi devin directori la firme straine . Ceea ce ma îngrijoreaza este faptul ca putine persoane sunt interesate în comunicarea între institutiile care se ocupa de educatia tinerilor la nivel universitar sau la nivel postuniversitar si prin programe de tip postgradual si firmele care, în mod practic, se ocupa cu dezvoltarea manageriala, pentru ca eu nu stiu sa fi fost vreodata abordati de vreo universitate sau alta institutie pentru a face cel putin o prezentare a activitatii noastre.
Darvas Attila: Domnul Marius Brasoveanu, Open Learning Manager la CODECS România are o experienta într-un domeniu educational modern, înca putin raspândit.
Marius Brasoveanu (CODECS): Nu stiu daca se face diferenta între educatie si instruire. CODECS nu pretinde si nu cred ca ar fi în stare sa faca educatie, el face instruire. Asa, ca un scurt istoric, firma noastra a luat nastere la sfârsitul anului 1993. ÂȘi, de atunci pâna acum, mai mult de 4000 de oameni nu au fost instruiti cu ajutorul CODECS-ului în management si marketing. Cursurile Open University din Marea Britanie sunt partea unui program aparte, desi ele pot fi facute individual, în sensul ca poate fi facut un singur curs, obtinând un certificat, si cu asta basta, totusi, se pot urma gradual dupa programa existenta. Ceea ce a adus CODECS în metodologie este posibilitatea ca adultii sa studieze în paralel cu un serviciu. Iar continutul, aici putem discuta despre continut, sa zicem ca sunt cursuri bune. Exista diferite genuri si tipuri de cursuri. Ce încercam sa facem în cadrul acestor cursuri sociale, 4000 de oameni reprezinta totusi o cifra, este sa cream acele atitudini si aptitudini prin care oamenilor sa le oferim un vocabular, niste cunostinte si o acreditare. Ce as mai putea sa adaug ar fi ca tehnologiile educationale, din câte am aflat, se refera mai putin la tehnologiile educatiei si mai mult la cum sa proiectezi un sistem de educatie sau informatie. ÂȘi ar fi bine sa folosim ceea ce poate adauga valoare, acolo unde poate adauga valoare. Am constatat ca este o tendinta ca oamenii sa foloseasca tehnologia pentru ca ea exista. 80% dintr-un proces de educatie de calitate se poate face fara tehnologii deosebite.
Irina Athanasiu: Îmi pare foarte rau s-o spun dar, vorbim de introducerea tehnologiilor moderne, vorbim despre multimedia si noi nu avem posibilitatea multiplicarii unor foi banale ca sa le dam studentilor, ca sa eliminam acea spaima ca trebuie sa noteze tot ce spunem la cursuri si, daca o vreme mai putem ramâne cu aceasta tehnologie de predare, mi se pare mult mai grav faptul ca aceste aspecte negative au un impact mult mai mare în cazul studentilor de la alte specialitati, nu de la calculatoare, care vor supravietui, dar ceilalti studenti, în curând vor parea ca sunt analfabeti, oriunde se vor duce în lume. Pentru ca nu mai este suficient, în momentul acesta, sa stii o limba straina. În momentul acesta trebuie sa stapânesti o tehnica multimedia, trebuie sa fii în stare sa faci o prezentare, cu slide-uri, cu un PowerPoint sau un alt mecanism, trebuie sa fii în stare sa utilizezi Internetul si sa-ti poti prezenta o pagina Web, trebuie sa fii în stare sa cauti ceva pe Internet si asa mai departe. ÂȘi, daca cei din specialitatea calculatoare vor supravietui, pentru ca se ocupa de asta, ceea ce se întâmpla în alte discipline este ceva foarte grav si vom plati cu totii. Vreau sa spun aici ceva, ce poate ca trebuia sa spun de la început. Este foarte bine ca suntem ajutati de BM, este foarte bine ca avem sprijinul unor firme. Multe dintre lucrurile care s-au întâmplat în învatamântul superior, de fapt de ce sa n-o spunem sincer, ceea ce s-a întâmplat în învatamântul superior ca dotare în tehnica de calcul se datoreaza, practic, numai proiectelor TEMPUS. Ceea ce se întâmpla în liceele noastre se datoreaza numai fundatiei Soros. Daca nu se va produce o schimbare, la nivel de întelegere national, tot ceea ce încercam noi sa facem sunt lingurite dintr-un ceai într-o mare. Adica, s-a facut o dotare initiala în învatamântul superior, care era destinata sa fie o dotare initiala, dar era destinata numai primilor ani universitari. ÂȘi s-au cumparat, nu mai discut acuma daca asta a fost cea mai buna solutie sau nu, s-au cumparat acele retele Novell de care stie toata lumea. Cum sa spun, este foarte bine ca ne preocupam ca un copil exceptional sa-si poata face studiile în strainatate. Dar ce facem cu cei care stau acasa? Ce le oferim? Ce oferim noi absolventilor? Adica, una dintre problemele pe care o are facultatea mea, si sunt convinsa ca acelasi lucru se întâmpla în toate facultatile tarii: noi nu avem clasa de mijloc. Exista un corp profesoral, nu pot sa spun în vârsta pentru ca fac parte din el, pe lânga care trec în fiecare an niste asistenti. ÂȘi trec pentru ca ei sunt în drum spre doctorate în Anglia, un caz bun din punctul nostru de vedere pentru ca din Europa s-ar putea sa se întoarca, dar majoritatea sunt în drum spre doctorat în Statele Unite, altii sunt în drum spre un job platit bine, eventual la Microsoft si nu ramâne nimeni aici. Desigur, fiecare are viata lui si trebuie sa mearga la nivelul maxim la care poate sa atinga ceva. Dar, ce se întâmpla aici? Adica, asa cum pentru o societate, societatea româneasca, faptul ca nu exista o clasa de mijloc face sa se întâmple ceea ce se întâmpla, acelasi lucru se întâmpla si în învatamânt. Noi nu avem nici o sansa sa-i tinem pe copii aici. Orice asistent al meu face, în acelasi timp, doua norme la scoala si mai lucreaza la o firma si o munca de cercetare stiintifica, de doctorat. Nu se poate asa ceva. Cum sa spun, lucrurile trebuie schimbate. E foarte bine ca ne ajuta atâta lume, dar nu trebuie sa ramânem în situatia de asistati. Mie îmi pare foarte rau ca n-a venit nimeni de la Ministerul Învatamântului. Adica, s-ar putea face o initiativa legislativa de genul ca, cineva care sponsorizeaza o scoala, sa i se traga acea suma din profit.
Nicolai Sandu (Fundatia Soros România): Din pacate, asa cum a spus d-na prof. Irina Athanasiu, se întâmpla ca la momente pe care mi le amintesc de la Grupul de Dialog Social sau de la Conventia Democratica, momente în care toti erau de acord cu ce trebuie facut, dar, nu s-a realizat nimic, datorita faptului ca cei cu care trebuie sa comunicam si sa dezbatem aceste probleme nici nu vin la aceste întâlniri. La întrebarea simpla dar foarte acuta, daca România este pregatita pentru global information society si daca acest guvern sau altul are solutii pentru aceasta problema? Raspunsul îl stiti bine, iar raspunsul meu este, fara ezitare, nu. ÂȘi ca, daca în alte domenii mai putem sa pierdem un tren, aici nu exista decât unul singur si, o data pierdut, ma îndoiesc ca îl vom mai prinde. Ce a facut Fundatia Soros în domeniul preuniversitar a însemnat peste 2000 de computere donate în tara. Din pacate, acest program a fost oprit, în speranta ca s-a demonstrat ca se poate face. A fost un proiect pilot si s-a considerat ca s-a înteles mesajul si sunt sigur ca autoritatile vor avea un plan de continuare a acestui tip de program cu partile lui bune si rele. S-a constatat însa ca, dupa doi ani, nu s-a întâmplat nimic. Exista tot felul de proiecte guvernamentale care în principiu ar trebui sa ofere instrumentele de lucru pentru o societate de tip informational celor 4.5 milioane de elevi. Pentru ca, ceea ce a facut Fundatia Soros si alte initiative private a avut parti foarte bune si în universitati. S-a simtit acolo unde au venit elevi de la aceste licee, dar a creat o inechitate sociala pentru ca scolile care nu au fost sprijinite nu au nici o vina. Acea inechitate sociala se va accentua în continuare si este evident ca nici un absolvent de liceu nu va gasi de lucru, daca nu a avut acces la un computer. Eu consider ca este dreptul acestor tineri sa aiba acces la un computer. Fundatia, în momentul de fata, are o întelegere semnata cu Ministerul Învatamântului, prin care cele doua retele RoEdunet si Soros colaboreaza pentru a oferi acces la Internet cu Fundatia Soros pentru învatamântul preuniversitar, pâna în momentul în care Ministerul va reusi sa preia întreaga infrastructura creata de Fundatia Soros si sa poata oferi în continuare si pentru celelalte scoli. Orice institutie care apartine MÎ, în general, când solicita accesul la Internet la Fundatia Soros, trebuie sa aiba un acord, aviz, de la Comisia de Coordonare pentru Învatamânt, din care fac si eu parte. Mai ales ca, în sistemul universitar, avem deja dotate câteva facultati si se încearca trecerea la RoEdunet dar sunt probleme tehnice. Cred ca reteaua noastra a suplinit ceea ce nu a putut face reteaua educationala a Ministerului Învatamântului. S-a anuntat un program în presa prin care scolile care doresc sa se conecteze la Internet pot apela la cele patru centre ale Fundatiei Soros din Bucuresti, Iasi, Cluj sau Timisoara, pot primi un modem, pot primi cont de e-mail, iar pentru scolile care reusesc sa faca o pagina de prezentare, care este gazduita de serverele fundatiei si demonstreaza ca au audienta, pot primi chiar o linie închiriata sau dial-up ppp acces la Internet. Dar sitemul educational nu este pregatit, oamenii nu stiu despre ce este vorba, iar cei care stiu câte ceva s-au speriat. S-a facut mare vâlva, la nivel guvernamental, cu secretele de stat furate pe Internet, samd. ÂȘi nu e bine acest lucru. ÂȘcolile ar trebui sa aiba mai multa personalitate, sa poata spune ca, pe lânga programa scolara, ofera si cursuri de Internet si, astfel, vor atrage mai multi elevi. În continuare Fundatia Soros este deschisa pentru noi programe, noi proiecte, asteapta proiecte care sa vina din afara fundatiei, atât în domeniul ofertei de burse cât si în alte domenii. Repet, nu exista programe de dotare, aceste programe, în momentul de fata, au fost în mare parte oprite.
Tudor Macovei (ORACLE România): Nu suntem singura tara în care foarte multi tineri îsi doresc un calculator. La ultimul eveniment, sa zicem de importanta europeana, din Austria, presedintele firmei a spus ca statisticile releva ca 5% din populatia lumii are acces, foloseste un calculator.În ceea ce priveste PC-ul, asta-i o chestie româneasca, si daca într-un mediu eterogen ca Spania, Turcia, PC-ul are o pondere de 40-50% din tehnica de calcul, în România acest procent este de 80-90%. O problema globala o constituie faptul ca în, Europa de vest, doar 15% stiu sa utilizeze un calculator. Din cauza asta, în momentul de fata integrarile sunt mult mai greu de atins. ÂȘi poate cel mai important în initiativa ORACLE, care lucreaza împreuna cu alte firme, este ideea unui calculator fara resurse prea puternice, network computer. E vorba de un terminal semiinteligent, cu foarte putine resurse, si care acceseaza un server. Toate resursele, soft-ul etc. sunt undeva în retea, ce pot fi accesate prin intermediul unei parole. Oricum, Microsoft a fost prima firma care a protestat.
Darvas Attila: Exista proiecte concrete pentru învatamânt, la Oracle România?
Tudor Macovei: Exista o politica globala care este oarecum deficitara. Pentru ca
nu peste tot exista aceleasi surse de venituri. Pe scurt, initiativa universitara în
România consta în achizitionarea unui numar de produse ORACLE, cu un numar fix de
utilizatori, care va fi folosit în interiorul universitatii, la pretul de un
utilizator/produs. Exista un program de instruire pentru fiecare produs achizitionat, se
ofera pentru doua persoane un set complet de cursuri, la un pret echivalent poate cu 20%
din pretul standard, prezentate într-un mod academic, nu comercial. Dar, la mai multe
universitati din tara, din câte stiu, rezultatele au fost sub asteptarile noastre, din
cauza lipsei fondurilor.
În privinta tehnologiei de instruire : pâna în anul 2000 saltul va fi de 40% fata de
volumul curent. În schimb, în ceea ce priveste tehnologia de autoinstruire, saltul va fi
de peste 400%. Deci, lucrurile se schimba. Exista cîteva probleme: clientul nu are
suficienti bani si nu are timp sa-si timita oamenii la cursuri. ÂȘi atunci, are
nevoie de o metoda de instruire la îndemâna lui, care sa fie facuta dupa ritmul propriu
al cursantului, mai încet, mai repede, ziua, noaptea si care sa fie accesibil. Probabil
ca aceasta metoda nu ofera aceeasi informatie ca predarea la sala, dar este o alternativa.
Cursurile sunt standard, aceleasi ca în Brazilia, America. Am citit ce spunea o persoana
importanta, în 30 de ani campusurile vor fi o amintire. Instruirea prin alte metode,
decât cele standard, va produce mutatii. ÂȘi este mai ieftina.
Darvas Attila: S-ar putea sa fie mai ieftina, dar este mai ineficienta. Toate cursurile astea, în general, sunt însotite si de consultatii oferite de profesori. Profesorul are cursuri pe Web, dar are si ore prin care verifica si orienteaza activitatea.
Irina Athanasiu: Aici si eu va contrazic. Nu vorbim de pregatirea clientilor. Una este pregatirea unui om gata format. Daca vorbim despre pregatirea studentilor, este foarte important ca studentul sa-l vada pe profesor gresind si refacând rationamentul. Mie mi se pare acest lucru ceva absolut fundamental. Eu de multe ori fac greseli, ca sa vad ca studentii m-au urmarit si ca sa vada ca pot sa refac rationamentul pentru ca am facut o greseala. Asa ceva, într-un curs care este facut pe retea, nu se întâmpla niciodata. Deci, daca vorbim de educatie, de formarea unui om, asta nu se poate face decât si prin interactiune umana. ÂȘi, al doilea lucru pe care vreau sa-l spun, pentru România va mai dura putin, pâna în momentul în care cineva, de la Craiova, care lucreaza la o firma, stie ca la Timisoara este un curs foarte bun si ca, într-o dupa-masa, când are el timp, se cupleaza la serverul de la Timisoara sa asiste la cursul respectiv, care a fost facut în saptamâna aia, în nu stiu ce zi si a fost înregistrat si el îl vede. Pentru asa ceva trebuie sa mai asteptam.
Silviu Cucerzan: În nici un caz, acest lucru nu se va întâmpla curând, pentru ca dispare componenta sociala si, vedeti deja, au aparut supermarket-urile de pe retelele de calculatoare, unde comanzi tot ce vrei si toata lumea se plânge ca nu se mai cunosc nici macar vecinii între ei. Ori, atmosfera dintr-un campus e foarte importanta pentru formarea omului. Adica, tocmai ne plângeam de lucrul în echipa, ca nu exista, eu ma îndoiesc ca va exista, oricâta interactivitate va oferi o retea. E cu totul altceva sa fii alaturi de un om, sa muncesti împreuna cu el, decât daca esti la 200 de km de el, chiar daca va exista un maxim de interactivitate.
Irina Athanasiu: Ramâne problema distantei. Aici nu-i vorba numai de problema Universitatii Politehnice Bucuresti, este vorba si de Tg. Mures si de Timisoara. Colegii mei nu sunt aici, printre altele pentru ca nu si-au putut permite financiar.
Silviu Cucerzan: Totusi, în proiectele acestea exista bani si pentru astfel de întâlniri. Exista bani pentru consultanta din partea firmelor. Pot veni parteneri de la firme sa predea cursuri. Deci, pot fi finantate astfel de cursuri, vor exista bani si în al doilea rând, nu vreau sa spun Ministerul Învatamântului, stiti, daca invitatia nu venea pe numele meu, eu nu eram acum aici. Adica, dvs l-ati invitat pe domnul prof. Corneliu Stanescu, dir. general în Ministerul Învatamântului. E groaznic, eu stiu cât îl vedem noi la consiliu si cât avem nevoie sa ne consultam. Poate trebuia facuta o invitatie de genul, va rugam sa delegati pe cineva, deci, nu stiu, la noi a venit invitatia pe numele dl-ui prof. Dinca care era plecat, daca nu venea pe numele meu eu nu eram aici. Dânsul ar fi zis, eu nu pot sa vin si nu mai venea nimeni aici.
Rodica Constantinescu (ICI - RoEdunet): Eu consider ca ceea ce se întâmpla în România, în privinta conectivitatii la comunitatea internationala prin furnizorii de servicii Internet si care sunt vreo 20, este ceva fantastic pentru societatea româneasca. Este adevarat, asa cum spunea dl. Brasoveanu, aceasta tehnologie informationala trebuie sa fie suport pentru restul tehnologiilor utilizate în educatie. ÂȘi vreau sa va spun ca eu, navigând prin Internet, am vazut câte instrumente fantastice au fost facute, aceste instrumente care sprijina educatia, instrumente informatice care sunt interactive si accesate de la distanta prin Internet. ÂȘi cu aceasta ocazie, tinând cont ca dl. Mihai Jalobeanu din pacate lipseste, vreau sa va semnalez primul simpozion cu participare internationala, legat de instruire prin Internet, care are loc în România si care este organizat de dl. M. Jalobeanu si alti colaboratori din tara, simpozion care se numeste Romanian Internet Learning Workshop si a carui pagina Web, ma rog, cu mirror-urile care exista, poate fi cu o adresa pe care, daca doriti, v-o pot spune (http://oc1.itim-cj /rilw/)
Darvas Attila: În concluzie, putem remarca o îmbunatatire a dotarii tehnice, fata de anul 89, dar insuficienta fata de cerintele din ziua de azi si pentru cerintele de pregatire pentru ziua de mâine. Sper ca semnalul lansat de participantii la aceasta masa rotunda sa fie receptionat de cei responsabili de soarta învatamântului de la noi. Va multumesc pentru participare.
Organizator: Computer Press Agora, Tg Mures , BYTE România (responsabil cu organizarea)Au participat: